Despre cauzele accidentelor rutiere…

De 20 de ani Politia Rutiera ne prezinta Dinamica accidentelor rutiere cu aceleasi cauze. „Fir-ar” ele de cauze.

De ce nu se specifica in cauze si infrastructura jalnica, activitatea slaba la Ministerul Transporturilor, Ministerul Sanataţii, A.R.R., C.I.S.R., Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului si alte autoritaţi centrale si locale etc.? In opinia mea, fiecare autoritate dintre acestea este vinovata pentru fiecare mort de pe sosele.

Principala cauza o reprezinta faptul ca nu avem specialisti. Asta este de fapt adevarata problema. Probabil ca o sa ne ia inca 20 de ani de acum inainte ca sa ne dam seama.

Sa-i lasam şi pe medici, profesori universitari, psihologi etc. sa se ocupe de stabilirea cauzelor accidentelor. In Europa, asa se procedeaza.

Cifre comparative

La IML numarul persoanelor decedate ca urmare a accidentelor de trafic rutier este mult mai mare in comparatie cu datele de la Inspectoratul General al Politiei Romane – Directia Politiei Rutiere.

Sa comparam cifrele din perioada 2000-2007

IML/ DPR

Anul Numarul persoanelor decedate

Anul 2000

2974 decese /2474 de morti

Anul 2001

3027 decese / 2451 de morti

Anul 2002

2600 decese / 2410 de morti

Anul 2003

2611 decese / 2229 de morti

Anul 2004

2702 decese / 2442 de morti

Anul 2005

2990 decese /  2629 de morti

Anul 2006

2736 decese / 2587 de morti

Anul 2007

3152 decese /2797 de morti

Diferenta intre cifrele prezentate este foarte mare. Asa ca, pentru numarul mortilor in accidente de circulatie rutiera, ne poate ajuta IML, nu politia rutiera.

In tara noastra in perioada 01.01.2007 – 30.06.2008 (si probabil ca si pana azi – eu doar pana la acea data am aceste cifre – ) nu a existat nicio zi fara sa se produca un accident de circulatie si doar in zilele de 27.02.2007 şi 21.03.2007 nu s-a inregistrat niciun deces din accidente de circulatie rutiere.

Costurile acestora sunt enorme pentru noi toti si sunt suportate in mare parte din bugetul statului:

– familii indoliate;

– vieti nenorocite / oameni infirmi pe viata, scosi din campul muncii si din circuitul civil; de ei va trebui sa se ocupe cineva si este posibil ca o alta persoana sanatoasa sa aiba grija de victima, uneori asta insemnand sa renunte la locul de munca;

– ambulante – transportarea victimelor la spital;

– pompieri (SMURD);

– politie;

– morga;

– avocati, procuratura, instante;

– spitalizare;

– companiile de asigurari etc.

– Pentru fiecare deces statul roman pierde in jur de 300.000 de euro.

Cei ramasi infirmi pe viata (si toate celelalte victime) ar trebui sa primeasca despagubuiri de la cel vinovat si de la firma de asigurare, nu de la bugetul de stat. Aici este o mare problema.